Ultimele Articole

Creaţi gratuit propria dumneavoastră pagină web

Wicked

Cu si despre Wicked

Sex:Female
Age:22
Location:Bucharest

Cred ca nu e nevoie sa incep prin a ma justifica de ce scriu,mai ales ca a trecut atata timp de cand s-a dat startul la libera exprimare.Nu caut critici si nici laude ,nu caut nici sa imi apar ideile,ci doar sa le expun.

Scriu despre dragoste,despre laturile ei macabre,despre relatii ,despre societate ,despre paranormal,despre existenta,despre sentimente contradictorii ,despre mine si despre noi.

639 de ani de existenta,22 de ani de la ultima reincarnare.

Azi noapte ma apucase scrisul.Am fost intrerupta de un telefon care suna si ca o minune imi apare o porcarioara de la firefox ca s-a prapadit ["crash report"]ceva de genul asta.Printre astea si munca mea asidua de jumatate de ora in care scrisesem ca o innecata in stilul meu specific ,de parca as vorbi ,fara pauze,fara virgule si mai ales incoerent .Asta din pricina faptului ca noaptea sunt lipsita de coerenta si partial incapabila sa expun o idee si sa formulez un argument.Ma gandeam la cutremur,la tot ce am simtit inainte de a se intampla si dupa ce s-a intamplat.Sper totusi ca imaginile pe care le vad in fiecare dimineata sa fie urmari ale unei probleme psihologice cauzate de cutremur ,anxietate,paranoia,stres,orice altceva numai premonitie nu.
Dupa ce s-a prapadit mozilla cu tot cu munca mea,mi-a pierit tot cheful sa mai scriu.Fusese sincer tot ce spusesem acolo.Ca un fel de "confesiunile unei retardate mintal paranoico-frustrato-dusacuplutaperau" .Cam asta cred ca ar fi descrierea unei persoane care nu are habar de laturile spirituale ale vietii.Si pana la urma ,am gandit eu."cine naiba imi citeste mie ineptiile?".Poate cateva persoane apropiate de sufletul meu care vor sa stie ce mai procesez din cand in cand.Am hotarat sa nu ma mai apuc de scris noaptea,tind sa fiu prea sincera si nu e bine.Nu as vrea sa ma trezesc cu mascatii la usa :))) elicoptere ,masinute si alte alea prin fata portii ,si luminite rosii pe tot corpul meu. Eeh,exagerez si eu,doar pot sa fac asta nu?
Mi-am amintit de o alta perioada din copilaria mea.Alta decat atunci cand eram foarte mica.Eram in scoala generala ,in clasa a 6-a sau a 7-a.Intr-o noapte am visat urat si am simtit cum am levitat la o distanta de 10-15 cm de pat ,apoi aveam senzatia ca ceva ma trage in jos,am ajuns inapoi si am ramas lipita ,se transformase in inversul a ceea ce simtisem ulterior.Acum patul ma tragea in jos,ca si cand ma inghitea.Eram treaza ,dar nu puteam reactiona,nu ma puteam misca,vorbi,deschide ochii.A fost prima noapte cand am experimentat senzatia aia absolut oribila.Dupa ea au urmat multe altele.Si orice as face parca nu gasesc inca o explicatie reala,se intamplau chiar si in timpul zilei cand adormeam.Periodic visam si cate un dracusor ,care mi-a aratat de doua ori ca o sa fumez.(vise cu draci am avut mai des decat imi doream )
M-am mutat in trei paturi, fara sa reusesc sa-mi gasesc locul.Pentru ca ai mei presupuneau ca e de vina metalul de la arcuri.Eu avand magnetism in perioada aia,reuseam sa lipesc de maini si de corp tot felul de obiecte :carti,caiete,borcane.telefoane,pahare,furculite,bani.Asa ca ai mei babaci au presupus ca e o reactie provocata de magnetismul meu si energiile mele care nu tolereaza metalul.In gluma ,o ruda indepartata imi spunea ca intr-o zi o sa plec cu patul in spate la scoala.Suna amuzant pentru ceilalti,pentru mine era un calvar.Inca e ,dar m-am obisnuit cu ele.Cert e ca in momentele alea simt prezente ale raului si nu ma pot elibera pana nu fac cruce cu limba (fiind singurul lucru pe care cu greu il pot misca) si rostind rugaciuni in gand.Unde sunt ingerii mei in momentele alea oare?Sunt insa cu adevarat linistita cand dorm cu cineva.Poate ar trebui sa ma marit.Se ofera cineva? :))))

Am constatat la un moment dat ca am o mare capacitate de a face rau.Doar privind pe cineva ii pot crea anumite stari.Mi-am dat seama cata putere are mintea umana si faptul ca in esenta suntem predispusi spre a face rau.E calea cea mai usoara.E mult mai usor sa blestemi pe cineva ,decat sa il binecuvantezi nu?Bineinteles,in toti exista invidia care e ca un carbune incins in inima ,ura,dorinta de inavutire fara efort,minciuna,lenea,mandria,lacomia.De parca virtutile nu au existat niciodata,de parca smerenia,bunatatea,mila,dreptatea,evlavia,faptele bune sunt de fapt pacate capitale.Ca si cand numai ratatii au sentimente din astea.Ratati?Fericiti sa fie cei numiti ratati,ca ei nu au sufletul gaurit cu invidie si ura si se bucura de fiecare zi frumoasa si iubesc tot ce e in jurul lor.Orice prost poate sa faca rau,sa blesteme decat sa binecuvanteze,sa urasca decat sa iubieaca ..pentru ca e mai usor.
Au fost perioade in viata mea,cand nu iubeam nimic,au fost perioade in care am experimentat fiecare sentiment ce nu se aseamana cu nicio virtute.Am simtit ce simte un invidios,ce simte un om care uraste,ce simte un om care vrea bani cu orice pret,ce simte un om care traieste doar pentru lumea lui materiala,mandria,lacomia,lenea,minciuna ,toate aceste lucruri care te distrug pe interior ,care te indeparteaza de tine insuti,in asa mod incat nu mai stii cine esti si ce vrei.Dar diferenta e ca nu am facut ceea ce fac ei cand traiesc acele sentimente nocive.Nu am reactionat in modul specific psihologic ,ca de exemplu ,un invidios va gasi intotdeauna lucruri urate de spus despre persoana pe care o invidiaza,o va denigra ,ii va strica reputatia cu tot ce-i sta in putinta.

Apoi am inceput sa iubesc si cu iubirea m-am eliberat de fiecare in parte.Asa am invatat sa-i inteleg si tolerez pe cei care reactionau in functie de semintele raului care traiau in ei.Vrem sau nu vrem,sunt lucruri reale.Nu vorbesc din perspectiva bilbica ,din punctul de vedere al unui crestin sau fanatic religios.Nu sunt un om care face mii de drumuri la Biserica si bate matanii,pentru ca ea s-a tranformat intr-o afacere.Lumanarile se vand,tamaia se vinde,florile aduse de credinciosi se fura,cutia milei e in buzunarul preotului .Cand eram mica imi imaginam ca preotii sunt oameni modesti care traiesc in Biserica sau in case mici.Pana am observat casele parohiale si masinile din fata Biserici.Casa lui Dumnezeu e in sufletul meu.Religia mea e cea aleasa si creata de mine.Religia mea e insusi Dumnezeu ,am realizat asta tarziu dupa ce m-am indepartat de el,dupa ce in inocenta mea de copil am incetat sa mai fug duminicile din casa, fara sa spun nimanui ca merg la Biserica,am inteles ca nimic fara el nu exista,ca viata mea se ducea de rapa daca nu as fi reusit sa invat din nou sa il iubesc pe Dumnezeu ,sa accept darurile pe care mi le-a dat,sa incerc zi de zi sa le inteleg.In felul asta m-am salvat de mine insami si de raul pe care eram capabila sa il fac mie si celor din jurul meu.

~~~ Nihil sine Deo ~~~
Nimic fara Dumnezeu.

De cateva luni am constatat ca mi se intampla adesea sa imi amintesc inopinant de lucruri si intamplari care au disparut complet din memoria mea.Momente de suferinta din copilarie ,momente in care faceam rautati,momente petrecute in vacanta la bunici ,momente petrecute cu sora mea ,momente petrecute singura sub masa cu papusile si multe alte locuri si cu multe alte persoane.

In liceu am realizat ca sunt o persoana atipica.Intr-o zi ,am invatat la psiihologie ca o persoana isi poate aminti lucruri incepand de la vasta de 5 ani.Bineinteles, am replicat profesoarei ca nu este adevarat,ca eu am amintiri inainte de varsta de 5 ani si cu mult inainte de a renunta la scutece si suzeta.Mi-a raspuns taios ca e absolut imposibil si probabil, sunt chestii provocate de imaginatia mea, in urma povestirilor sau relatarilor familiei legate de anumite intamplari din copilarie. Primele amintiri le am de la 1 an ,in care protagonista principala ,e o vecina decedata in urma cu 20 de ani. (Dumnezeu sa o ierte) care obisnuia sa aibe grija de mine uneori.O percepeam ca pe o persoane foarte inalta si solida,avea o voce groasa si mult par pe picioare.Dupa ani de zile (cand m-am transformat intr-o domnisoara)am inteles ca atunci cand se epila(probabil extrem de rar)se epila cu lama.In incaperea pe post de bucatarie-dormitor in care ma legana pe picioare (ca sa adorm mai repede si sa-si faca treburile ,pentru ca eram un copil obositor, care punea miliarde de intrebari si apoi vorbea incontinuu) ,era mereu un miros proaspat si multa lumina.Ma vad pe mine ,o aratare mica cu ochii mari ,dinti albi si mititei,buze rozalii si nedefinite ,pe care le strangeam atunci ca bazaiam ca ma inteapa parul ei de pe picioare si o rugam intr-un mod razgaiat, sa puna o patura .(urata amintire,parul ei chiar ma intepa )
Femeia a murit cand aveam eu 1 an si 8luni(eu fiind nascuta in 87 ea a murit in 89) ,deci constat cu stupoare ca eram destul de mica atunci cand ma legana pe picioare si ma invata sa zic "mos coaie" in loc de Mos Nicolae.,iar ce ma uimeste cel mai tare este faptul ca eu in inocenta mea si in ignoranta mea de copil de un an si un pic ,stiam ca nu trebuie sa zici astfel de cuvinte si ii priveam atent pe parintii mei care zambeau ,atunci cand ea se chinuia sa ma convinga sa zic expresii interzise copiilor sub 18 ani.Banuiesc ca, aveam un mod caraghios de a vorbi si presupun ,ca motivul pentru care ea nu a pus in cele din urma acea patura pe picioare, ca sa nu ma mai intepe parul ei ,a fost rezultat al faptului ca nu intelegea o iota din ce spuneam.Eu vorbeam ,dar vorbeam pe limba mea.
Incepand cu varsta de trei ani ,visam lucruri absolut terifiante pe care le povesteam mamei si surorii mele.Le pot vizualiza perfect si acum cu ochii deschisi.In majoritatea din ele eram capturata de un fel de creaturi malefice(cred eu ca era mereu acelasi) si stateam timp indelungat ,cu fata in jos si cu manutele in dreptul fetei ,ca "el" sa nu imi faca rau.Mi-as fi dorit in acele perioade din viata mea, ca cineva sa imi fi spus ca acele entitati demonice din visele mele nu imi pot face rau,ca drept dovada ca niciodata nu ma atingeau in vis ,ci doar ma priveau si se hraneau cu frica mea.Frapant era faptul ca nu ma puteam trezi din acel vis pana nu se iveau zorii zilei si nu simteam lumina soarelui.Momentele traite in acele vise pareau momente pe care le traiesti in viata de zi cu zi ,ca si cand trupul meu se proiecta in fiecare noapte intr-o alta dimensiune.Unde mai pui ca nu numai odata m-am trezit cu zgarieturi si vanatai.Senzatii de genul asta le traiesc si in prezent in timpul noptii,insa diferenta ar fi ca nu mai apar demonii aceia bagatori de seama care se hranesc cu frica.O perioada au facut parte din viata mea,probabil ca inca se mai afla in fiecare seara in camera mea cersind putina atentie,dar am reusit sa-i inving.(le-am oferit cu greu afectiune si iubire, ca sa fuga,in momentul in care am realizat ca sunt existente create tot de Dumnezeu). :)))))))) Banuiesc ca daca ar citi cineva tot ce am scris s-ar inchina(sau nu).si ar zice "Doamne Maica Precista ,fetisoara asta e dusa rau cu pluta,ce ineptii turuie ".
Pentru mine a scrie lucrurile astea,e o forma de relaxare,de eliberare de tot ce am simtit si gandit,o garantie ca voi descoperii alte informatii in momentul in care voi reciti toate amintirile mele si voi reusi sa fac o legatura intre ele.

P.s(in vaz ca cineva chiar isi pierde timpul si citeste ineptiile mele)

In urmatoarea postare voi vorbi despre moarte.