Se spune ca trecerea timpului e modul cel mai bun si indicat pentru pentru vindecarea sufleteasca si psihica.Insa uneori constat ca trecerea timpului nu face decat sa acutizeze un dezechilibru emotional.Intotdeauna am avut ceva de simtit si de trait pe propria mea piele incat nu pot sa nu ma consider o curajoasa ,pentru simplul fapt ca nu am incetat niciodata sa ma ridic de jos si sa ma scutur dupa ce viata m-a infrant in jocul ei.
Acum fluctuez de la o stare la alta.Ma gandesc ca e mai bine sa trec pe cealalta baricada.Sa fac parte din categoria de oameni care primesc si nu doar ofera.Dar inima imi spune ca pot gasi acea cale de mijloc,in care,primesti si oferi intr-o relatie in aceeasi masura.Uneori cred ca stiu atat de multe lucruri despre barbati si despre femei ,ma aud vorbind cu atata convingere despre lucrurile pe care le cunosc,despre comportamentul psihologic al fiecaruia ,in functie de zodie,de nativ,de familia in care a fost crescut,dupa cifra destinului,dupa limbajul trupului,dupa felul in care le descopar sufletul privindu-i in ochi.Apoi constat ca de fapt nu stiu nimic,ca parca idealizez totul si nu ma incadrez in lumea materiala.Sunt ca o aratare mutilata in lumea materiala pe care nu mi-o pot insusi,in care cu greu reusesc sa traiesc si sa ma prefac ca sunt la fel ca ceilalti.Si ajung sa am ideile astea prin prisma faptului ca sunt blamata de cei din jur ,in fata carora imi expun ideile, pentru faptul ca prefer sa cred mai mult in imaginatie decat in ratiune,sa traiesc intr-o lume in care nu exista limite ,intr-o lume in care orice lucru poate deveni posibil.In care pasarile vorbesc,oja de unghii are mai multe culori,cerul iti poate cobori o scara pentru a-l explora ,sau ingeri iti pot da aripi pentru a zbura pana la stele si inapoi.
Nu-i inteleg pe oamenii care se limiteaza in gandire,care isi creeaza tot felul de principii stupide ,cum ar fi "Eu nu voi plange niciodata in fata cuiva" sau "daca esti prost si nu stii sa vorbesti corect gramatical ,nu te obosi sa ma deranjezi ,esti un nimic".Citisem un pasaj care suna cam asa: "orice om pe care il intalnesc pe drumul vietii mele imi este superior prin ceva,pentru ca de la fiecare pot invata lucruri noi".Asa ca am decis in sinea mea "De azi ma voi feri de sceptici".
Daca as sta sa il judec pe tata dupa felul in care foloseste gramatica limbi romane,as fi tentata sa il condamn la moarte prin spanzuratoare.Dar cand acest om care nu se pricepe in a articula cum trebuie si este pe scurt agramat,nu poti sa nu il admiri cand vorbeste cu atata fervoare despre iluziile pierdute ale lui balzac,despre napoleon ,despre cercetatorii britanici care mereu ajung la concluzii,despre istoria tarii.Si desi uneori informatiile transmise de el sunt incorecte,sau partial neadevarate,e deschis in a afla o alta opinie ,in a schimba replici inteligente.
Asa ca eu ,consider mai prost un om care judeca dupa aparente,care eticheteaza fara ezitare ,care se considera atotstiutor,suprem filosof,absolut cunoscator al gramaticii si cult .El va sta mereu in lumea lui intunecata si rece ,crezand ca e un geniu eminescian,ca nimeni nu mai e asemeni lui si nimeni nu il poate intelege,cautand nelinistit prosti si proaste pe care sa-i corecteze ironic .
"Fericiti cei cu duhul,caci a lor va fi imparatia cerurilor."
