Sex:Female
Age:22
Location:Bucharest


Cred ca nu e nevoie sa incep prin a ma justifica de ce scriu,mai ales ca a trecut atata timp de cand s-a dat startul la libera exprimare.Nu caut critici si nici laude ,nu caut nici sa imi apar ideile,ci doar sa le expun.

Scriu despre dragoste,despre laturile ei macabre,despre relatii ,despre societate ,despre paranormal,despre existenta,despre sentimente contradictorii ,despre mine si despre noi.
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

639 de ani de existenta,22 de ani de la ultima reincarnare.

 

Cum sa fii invizibil ?

Creată 05/29/2009 14:45:15 | Ultima schimbare 05/29/2009 15:11:54

Sunt cam nelinistita.Mai bine zis agitata,uneori apatica,apoi vesela,vreau sa ma amuz si caut ceva anume care sa imi starneasca rasul.Poate desene animate?Nu..am vazut deja prea multe.Am gasit aici un loc unde sa ma tangui,sa ma vait ,sa jelesc ,sa ma confesez,sa ma eliberez de ganduri bune si rele,dar nu prea il folosesc.Parca mi se blocheaza degetele pe tastatura si ceea ce scriu,devine intr-un fel prea plictisitor de citit chiar si pentru mine.Dar nu-i nimic ,daca reusesc eu sa ma simt bine.E asta un gand egoist?

E sfarsitul lunii mai si nu am scris mai mult de 2 ,3 articole luna asta.Imi promit mie ca o sa scriu mai multe,ca o sa am mai mare grija de gandurile si trairile mele.Si ce legatura are asta cu titlul?Uite ca are.Au trecut 3 luni de zile de cand am terminat relatia cu fostul iubit.Si pana acum am fost invizibila pentru lumea din jur.Nu stiu daca mi-am dorit eu asta sau pur si simplu s-a intamplat,dar pare o vesnicie de cand nu am mai iesit sa respir aer curat ,undeva in mijlocul naturii .Acum mi-e dor din nou sa am parte de ceva ce nu am avut niciodata cu adevarat.De imbratisarea calda a unui barbat ,de grija lui in timpul noptii.Sa ma sarute pe obraji si pe umeri in timp ce dorm,sa ma inveleasca ,sa ma mangaie ,sa nu ma lase sa ma pierd in asternuturi fara el ,fara caldura lui,fara imbratisarea lui,fara iubirea lui.Dar ,in atatia ani ,nu stiu daca am dormit de mai mult de 10 ori langa un barbat ,oricare ar fi el.Dar tot ce stiu e ,ca aproape niciodata nu m-am trezit fericita in bratele lui.

Uneori simt ca ma sufoc ,ca nu mai pot respira ,ca o greutate invizibila se aseaza pe pieptul meu atunci cand ma gandesc la cata nevoie am de iubire.Si nu sunt o femeie urata ...Dar chiar si asa ,poti deveni invizibila.Pot sa ies acum afara,imbracata in hanoracul fostului iubit ,pe care inca ,a ramas impregnat mirosul lui .Sa imi asez pe cap gluga ,sa merg cu mainile in buzunar si chipul curat ,fara machiaj ,sa ma plimb pe strada.Si asta e tot.Una bucata femeie,care arata palida fara machiaj ,nimic stylish ,fancy,trendy,ba chiar haine lalaie si neinteresante,adidasi ,pantaloni sport pufosi si maro.Si gata cu ingredientele,nu iti mai trebuie decat putina atitudine.Adica,o stare de deprimare si de tristete profunda,o privire de cersetor de dragoste ,de insetat de pasiune si amor,un mers de om cu un trup parasit de spirit,pasi mici ,lenesi si taraganati,Asta e tot ,ai reusit sa fii invizibil.Felicitari!!Acum nu se mai uita nici dracu' la tine.Nu mai incearca niciun pustiulica sa te pipaie in tramvai,nu te mai claxoneaza niciun magar ,nu iti mai trimite "bezele" niciun libidinos nespalat ,nu-ti mai face cu ochiul niciun porc batran care ar putea sa iti fie strabunic.Ai reusit.!Acum tot ce trebuie,e sa redevi vizibila si iubita cu adevarat.Dar asta,nu prea stiu cum se face .Asa ca nu ma pot ajuta nici pe mine,nici pe altcineva in privinta asta.

In cautarea unui epilog.

Creată 05/20/2009 18:23:11 | Ultima schimbare 05/20/2009 19:11:21


Am ucis o musculita minuscula cu ambele palme.In urma impactului a lesinat intre tastele mici ale laptopului.Mi-a fost imposibil sa o gasesc printre spatiile de proportii reduse dintre taste."Efemer"am gandit.Oare cat o fi apucat sa traiasca?Preiau cliseul conform caruia fluturii traiesc numai o zi.Si totusi am uitat cu totii ca ...ei traiesc mai intai ca si omizi.Colorati,cu multe picioruse,avizi de frunze ,calatoresc in cautarea unui loc adecvat in care sa se odihneasca in cocon,inainte de perfectiune.Ei reprezinta perfectiunea in momentul iesirii din gaoace.Cum spunea Garcia Maquez"Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte ,fara a stii ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf."

Nu pot decat in mod umil sa-i dau dreptate.Totusi nu te poti bucura de momentele alea inainte de a ajunge in varf?In prezent ci nu in trecut.As vrea ca atunci cand ajung in varf sa ma bucur de acel moment .As vrea ca tot atunci sa nu trebuiasca sa imi amintesc prin cate am trecut ca sa ajung pana acolo ,ca evenimentele petrecute pe panta abrupta a muntelui sa nu se transforme in amintiri legate intre ele ca un lantisor cu zale largi ,pe care sa le pot povesti abia in Deznodamantul vietii mele.

Pot spune ca acum stau pe loc ?Ca am obosit atat de tare sa ma catar pe munte si ca de fapt am realizat ca nu ma cataram pe unde trebuie,nu inaintam ci doar ma invarteam in cerc.Asteptam sa imi vina randul de a cere dreptul la viata,la calatoria spre varful muntelui.Cum ar trebui sa fie de fapt varful muntelui?Prin ce eveniment inopinant as putea eu declara "gata ,am ajuns in varf,nu mai trebuie sa ma obosesc sa urc".Ce poate fi mai convenabil pentru o tanara ca mine?Un, sa zicem nu tocmai tanar domn,aproape ridicol si scund?Caraghios de bogat si snob ?

Acea energie de care ma indragostisem eu pentru prima data ,e acum un barbat in toata firea.Fiinta care mi-a deschis poarta inimii pentru a invata ce e iubirea ,e cu totul si cu totul altceva decat ma asteptam.Il idealizam,il imbracasem cu hainele barbatului perfect si ...nu !!!Nu aceea perfectiune ce consta in calitati fizice debordante.Acestea din urma le avea din plin..exceptand ,ei bine,inaltimea lui.Cauza singurului complex atasat gandurilor sale.

Am cautat iubirea in ochii lui si nu mi-a trezit decat compasiunea.Da!M-am inselat si n-ar fi prima oara.Cum poate un om pana la varsta de 30 de ani sa nu fi simtit cu adevarat fiorii iubirii?A se dedica intru totul unei fiinte de sex opus..sau nu.As fi putut sa ma incapatanez sa il fac sa ma iubeasca,dar ar fi rezultat numai o lupta stupida si mai mult decat ridicola.Pentru ca raportul intre o femeie de rand si un "aristocrat" e incomensurabil pana si in vremurile noastre,in secolul 21 .Sustin si cred asta.Pentru ca in zilele noastre nu mai e vorba despre faptul ca esti inferior in rang ,prin nastere.Ci pentru faptul ca esti inferior daca nu ai bani si superior daca reusesti sa-i faci.Apoi o femeie cu principii se incadreaza oarecum in stereotip.Orice femeie vrea un barbat cu bani in zilele noastre si devi penibila incercand sa cuceresti un mascul cu potential financiar ,chiar daca,..sarmana de tine,tu chiar il iubesti si nu dai o ceapa degerata pe cardurile lui ,proprietatile ,"valetii",masinile de lux si calatoriile prin Europa.

Eu vad varful muntelui ca deznodamantul vietii.Si cu sinceritate spun ,ca nu-i vad rostul urcusului si a vietii in sine traite pe pamant......evident fara iubire.De ce sa nu imi acord dreptul de a visa la o familie si la placerea de a trai poate in simplitate cu progeniturile si barbatul pe care sa il consider ca fiind cel mai frumos si mai mandru intre barbatii din intreg sistemul solar.De ce sa nu imi doresc asta?Pentru ca nu mai sunt la moda?Va rog sa ma scuzati,dar ...ma cac in ea de moda.

E vremea..

Creată 05/13/2009 23:50:44 | Ultima schimbare 05/14/2009 00:26:38

A trebuit sa reprim tot ceea ce simteam.Sa ascund in abisul fiintei mele toate sentimentele care s-au decantat cu trecerea timpului.De ce?Pentru ce ?Pentru a nu-mi crea procese de constiinta.Lucru care se transforma in cele din urma tot in problema mea.Nu puteam nici in ruptul capului accepta ca pot face parte dintr-un proces in care un om poate primi o lectie karmica.A venit vremea sa ies din intuneric catre lumina,sa ma deschid catre o alta iubire ,sa ma avant in aventurile vietii,sa ma bucur din tot sufletul de lumina zilei si pasarile de pe cer.Sa tanjesc la libertatea lor si sa perseverez in a incerca sa o ating.Nu e pacat sa fii putin egoist ,sa te gandesti din cand in cand si la tine.Ei bine,de acum m-am decis.E vremea...

Sa retraiesc cu acceasi intensitate clipele in care simteam primii fiori ai iubirii.Cand il priveam cu mirare pe baiatul care imi facea speciala ziua,atunci cand,inconjurat de lumina imi zambea si imi vorbea in modul lui unic ,care,ma facea sa ma simt speciala.Ca aceea zi din viata mea de copil sa nu fie doar o amintire in clipele in care traiam in paralel cu universul spiritual si lumea materiala.Printre lopatele si nisip,degete stralucitoare de praf,hainute patate de mure ,castelul prabusit din fire de nisip,aparea deseori si un trup,cu un chip,ce emana o energie speciala.Aceea energie ma facea sa il iubesc,sa-mi fie draga prezenta lui,sa ma invioreze auzul vocii lui, atat de calda si cristalina.

Da!Sunt un inger si in zborul meu unic imi redesfac aripile,ma inalt catre o alta iubire.Catre una adevarata,pura,sincera ,sublima.Ma ridic din pustiul suferintei,care arata ca o groapa de gunoi,ca un gol in tara nimanui si indraznesc sa ridic capul,sa deschid larg ochii si sa privesc din nou cerul.A simtit oare cineva vreodata sentimentul de bucurie pe care il poate produce simpla privire catre cer?Culoarea lui nedefinita,spatiul absolut si infinit ,lumina calda ...

Am tras aer adanc in piept,am inchis pentru cateva clipe ochii si am simtit din nou ca traiesc,ca ma eliberez de atatea lucruri false,de atatea minciuni si de atata nedreptate.Nu mai trebuie sa platesc pentru pacate din vieti trecute,pentru ca asa aleg .Mi-am luat revansa de la viata ,am petrecut in amaraciune varsand in tacere lacrimi cu gust de cenusa .

Am scris pe o bancnota "te iubesc."Oare va ajunge la tine?Si cred si simt,cu toata fiinta mea ,ca nu e o fantezie,ca nu sunt sentimente create de natura mea idealista ,ca inima mea ma poarta acolo unde pot gasi fericirea si vreau sa-i cer iertare..Iti cer iertare inima mea,ca nu te-am ascultat cand trebuia,ca am crezut ca daca ma sacrific e mai bine .Ma eliberez de ura,de ganduri si de sentimente negative,pentru ca dragostea e mai mult decat inaltatoare.Am castigat lupta cu demonii proprii si acum e vremea.

E vreamea ...sa ma lasi sa iti arat cat de mult pot iubi,sa ma lasi sa te invat in ce mod ma poti privi ca sa imi vezi adevarata frumusete.Sa tresar cu adevarat la atingerea degetelor tale pe pielea mea,pentru prima oara in 100 de ani..Sa ma inveti sa recuperez timpul pierdut fara tine in viata mea.Sa exprim totul fara a spune nimic ,doar cu o sarutare .Sa ma trezesc din visare..Iti cer iubire si iti ofer in schimb libertate.
Tu esti libertatea mea..nu am nevoie de alta.

Si daca nu poti..ofera-mi doar o amintire,cu care sa traiesc toata viata,la care sa visez atunci cand,intinsa pe iarba ,cu ochii larg deschisi privind spre cer,acolo unde e casa mea ,sa le spun tuturor ca intr-o zi am intalnit fericirea,ca atunci cand distrugeam castele de nisip si intelegeam ca totul e efemer ,simteam ca m-am nascut pentru tine si nu greseam cand gandeam asta.

E vremea..sa te reintalnesc iubire...
toplist toplist