Emra fusese tacut toata ziua.Hacumy aproape ca nici nu-i simtise prezenta.Citise toata dupa amiaza,apoi a meditat indelung dupa ce a terminat cartea.Ii lasase un gust amar.O facuse sa isi aminteasca de toti barbatii care-i calcasera in picioare sufletul."Am iertat"verbaliza ea cu cu maxilarul inclestat si buzele intredeschise.Lumina slaba a soarelui ce apunea ,pantrundea in camera ei ca si cand ar fi vrut sa se ascunda toata acolo."As vrea ca soarele sa apara in camera mea dupa ce apune"Emra isi deschise aripile.Ea inchise ochii si vedea lumina ce cuprindea dormitorul intreg.
O caldura ii strabatea intregul corp si inima ii batea cu putere.Pe chipul ei se asternuse fericirea,pe buzele fragede i se citea dorinta, pe obrajii albi ca neaua ii picurau cristale lichide,in care se oglindea Emra,cu aripile lui deschise."Esti o fetita rasfatata,iar fetitelor ca tine trebuie sa le faci pe plac"spuse el cu o voce calda,privind-o indelung cu blandete."Sa nu ma mai lasi niciodata singura" se rasti Hacumy ,asezandu-si capul pe genunchii stransi la piept,tinand ochii larg deschisi si privind in gol."Am fost asa trista, sa nu mai pleci ,ai auzit?Sa nu mai pleci niciodata."Emra,zambi in coltul gurii.Ii cuprinse chipul cu palmele si o saruta pe frunde."Nu am plecat niciodata Hacumy,am fost mereu in inima ta".